Minciuni

Mint, mint mult. Dimineata, la pranz si seara. . Mint cand spun ca ochii care nu se vad se uita,si ca distanta sterge lacrimi si pacate. Mint cand spun ca Universul e infinit, pentru ca acolo te gasesc pe tine. In praf, in stele, in luna, in mare … Mint cand spun ca visez la altceva, mereu esti tu.
Mint cand spun ca sunt colorata, cand zambesc, defapt sunt gri. Imi aduci inapoi pastelurile?
Mint cand spun ca patul nu e imens. E o greutate in care ma pierd usor. Mint cand spun ca nu ma doare cand intind o mana si cuprind un mare gol. E o tristete care imi strange ochii. Mint ca degetele nu se chircesc de dor. E ceva care le determina sa caute adevarul. Mint cand spun ca mana nu imi plange cand imbratiseaza trist un vis trecut. Ceva nu o lasa sa se impace cu resemnarea. Mint cand spun ca am acceptat. Inca nu …
Mint cand spun ca inca nu se rupe o lume si nu se naste o durere cand inteleg ca atat a fost sa fii in viata mea. Si mint cand spun ca un singur gand nu ma preface in mii de tandari pe care nu pot sa le adun. Nu mint cand spun ca doar mintind te mai gasesc in viata mea. Pana cand o sa mai ma mint? Am obosit. Oare cand o sa vina un alt adevar, adevarul meu?..

All love stories come to an end.

M-am saturat de toate posturile astea frustrate in care povestesc lumii despre tine. Nu ti-a fost niciodata de-ajuns ca ai incinerat un suflet otravit de vicii, si totusi nevinovat. Mereu bantui prin aceiasi camera cu pereti de suflet si-mi soptesti ca vrei s-o luam pe un alt drum, pe podul ala nestatornic din vest si sa fugim impreuna. Aberatii. Ti-e dor de mine de ma cauti ? Ti-ai amintit ca exist? Eu nu . Hai uite ce vreau sa-ti zic, ia-ti dracului toate visele si insamanteaza-le in alta inima, poate vor prinde radacini. Acum noapte buna, iubirea mea. Noapte buna, umbra mea .

Leapsaa.

O FLOARE: Ghiocel
UN ANOTIMP:  Vara
O LUNĂ:  Aprilie
O CULOARE: Roz
UN ANIMAL: Delfin
O PIESĂ VESTIMENTARĂ: Jeansi
UN FRUCT:  Ananas
O PIESĂ DE MOBILIER:  Pat
O MELODIE:  Plumb – Nice, Naive and Beautiful
UN VIDEOCLIP:  James Blunt – Beautiful
UN OBIECT: iPod
UN INSTRUMENT MUZICAL: Pian, chitara
O PERSOANĂ APROPIATĂ: Mama
UN COPAC:  Salcam
UN VERS: ” At least the quiet nights are easier than these sunny empty days “
UN ORAŞ: New York
O PERSOANĂ PUBLICĂ: Enrique Iglesias
UN FEL DE MÂNCARE: Tortellini
O CARTE:  Twilight
UN SUPER-EROU: Sailor Moon
UN FENOMEN: Rasaritul
O MAŞINĂ: BMW
O PARTE A CORPULUI: Ochi
UN PERSONAJ DE FILM: Blair Waldorf ( Gossip Girl )
UN FILM:  Half Light
UN LOC: Plaja
O CLĂDIRE: Maria Filloti
O LEGUMĂ: Ardei
UN TELEFON: Nokia
O BĂUTURĂ:  Tequila
CEVA DULCE: Croissant
UN SERIAL: One tree hill
O PIESĂ DE TEATRU:  Omul Perna
UN NUME: Irini
UN GEST:  Imbratisare
UN PARFUM: Armani Code
O ORĂ: 18
UN AN: 2008

On and on and on …

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi la tine?
Hmm .. nu ştiu, poate ochii ?
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
The Butterfly Effect
3. Ce ai desenat ultima oară? (pe hârtie)
Un portret .
4. De câte ori ai spus “Te urasc”?
De multe ori la nervi, dar mai niciodată “meant it “.
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Nu cred că mă identific cu vreun personaj .. habar n-am .
6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Depinde de ” cealaltă eu ” . Uneori suntem bine, ne apreciem, ne iubim, ne înţelegem super. Alteori ţipăm şi vrem să fim despărţite. Mai urcăm, mai coborâm .. dar încercam să ne menţinem într-un punct comun amândurora.
7. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
” Nimeni nu-i acasă “
8. Descrie în 3 cuvinte o persoană dragă ţie:
Sincer, prietenos .. iubitor .
9. Continuă propoziţia: Azi, încă adormit, am visat la a€¦ nimic.

Amintiri cioplite dintr-un suflet chinuit

O păpuşă veche de cârpă îi amintea de copilăria ei dureroasă în care moliile îi curăţau inima de amărăciune . Suflet stins, picurat de vise spulberate îşi cântă iluziile pe o şosea mărginită de un lan de grâu . Trece printre maşini, zboară alături de păsări şi plânge lângă iarba uscată de un soare arzător. O sfărâmă între degete şi clipeşte des, de parcă ar putea şterge durerea. Simte soarele că-i pătrunde în fiecare particulă din fiinţă ei, simte că-i usucă rănile, iar vântul îi mătură gândurile de care îi era frică .

Cu un creion neascuţit mâzgălea aiurea în cerul de un albastru puternic interupt de nori mari albi ce păreau zmei din poveşti. Ea voia să vadă zâne …

Brusc îşi aminteşte de tot . De bătăile în care predomina mirosul metalizat al sângelui, de ţipetele acute ce-i surzeau timpanul şi de plânsetele ei ascunse în batistele înăbuşite pe care şi acum le păstrează . Putrezesc într-o cutie de lemn, lângă pozele ei, da, alea zidite în ea .. de care nu poate scăpa nicicum. Sunt amintiri pierdute şi regăsite de fiecare dată, întipărite pe uşa ce duce în abisul sufletului său. Cu greu găseşte cheia, dar atunci când o face ploaia începe .. dură, cu forţă, parcă grindina-i orbeşte ochii, şi iar clipeşte, clipeşte mult .. Mereu credea că şterge durerea clipind .

Se ridică de pe iarba fumegând a dorinţă. Zărise brusc doi ochi ce-o fixau încontinuu. Îi bântuiau privirea şi nu putea scăpa de albastrul acela rece, dur .. ar zice chiar sălbatic. Omul de pe mijlocul şoselei o omorâse, pe dinăuntru. Voia să-l ucidă, să-i stingă glasul ce-o făcea să vibreze şi mintea să i-o zdruncine . Ar fi vrut să-i dea o boală incurabilă pentru sufletul lui, şi să-i pecetluiască inima; un pumnal să intre prin el şi să lase în urma-i o dâră de sânge .. sânge creionat pe străzile eternităţii pe care să scrie numele ei, şi lângă, numele durerii .Alături, un câine . Mort sau viu . Oricum nu-i păsa de el, a plecat, deci l-a lăsat să moară încet. Poate n-a trecut în cealaltă lume încă, dar schelăcăie brusc şi se simte mirosul morţii sale . Era accidentat şi leneş şi uitase de fidelitate …

Un copac pe marginea drumului . Ea se apropie de el, scormoneste în pământ şi ţipă . Adio .

Acest post e realizat pentru un concurs de pe blogul lui Tudor Chirila, un concurs de scriere, la care trebuie sa existe cuvintele subliniate de mine . Enjoy ! Si .. puteti sa ii scrieti si voi !

Haunting everyone ..

Cineva, acolo departe îţi cere un strop de dragoste. O chemă Suferinţa, are părul lung şi blond pentru îmbrăţişări pătimaşe, mâini albe ca de înger care cerşesc pe bulevardul viselor şi ochi predestinaţi plângerii.A învăţat în acelaşi suflet cu tine, păcătosule.Dar .. n-o căuta . O să te sluţească, o să ajungi în abisul depresiei, cerând pastile împotriva tristeţii. Să n-o cauţi .. Va fi prea târziu şi-ţi va pecetlui inima; şi fiecare “te iubesc” o să-ţi intre ca un pumnal prin cele mai adânci colţuri. Va porni hemoragia durerii. Şi operaţia pe cord deschis va fi în zadar, ea e prea puternică.
Ingredientele sunt puţină durere amestecată cu batiste înăbuşite-n lacrimi.
De mii şi mii de ani se caută remedii. Şi doar tu-l găseşti de fiecare dată, şi-l ţii mereu pentru tine.

Spring feeling ..

Nu mai vreau să descopăr suflete goale în care predomina mirosul de frică . Nu mai vreau ochi desenaţi trist şi zâmbete înclinate în jos, nu mai vreau curcubee murdărite . Vreau fiinţe colorate în pasteluri, cu miros de flori parfumate şi nemuritoare . Vreau vise împlinite şi aer pur . Lumină conducătoare de pace.

Aburi diafani şi roşiatici mi se impregnează în piele .. Mă prefac în muză-sunt pictată în culori şi-n otrăvuri parfumate .

Mă întreb ce caut eu aici, prinsă în clipa asta în trupul asta atât de tânăr, cu chipul ăsta colorat în galben şi roz împins în faţa cuiva care se cheamă viaţă ..

PS : e tinuta in Draft de atata timp .. m-am gandit ca ar fi bine sa-i fac aparitia pe aici, desi acele “feeling-uri” nu-si fac aparitia chiar in acest moment .

Memories

Amintiri rătăcite într-o lună pierdută din primăvară . Aprilie .. sec şi tandru, iubiri pierdute şi regăsite, gânduri uitate .. poveşti ale trecutului. Erau doi sub un soare tamp si vesel, priviri incerte .. zâmbete ascunse. Atingeri fără voie, atingeri provocate.. vorbe fără glas, surzime acută pe holurile eternităţii.
Au fost doi necunoscuţi . O umbră şi o muritoare.
După 365 de zile fata zbura .. nu mai simţea nimic : chin, durere ori teamă . Îşi vindecase sufletul cu morfina iubirii. Iubire împărtăşită de un muritor ca şi ea; îi putea simţi frica, bătaia inimii accelerandu-se de pereţii distruşi ai unui suflet muribund. S-a vindecat de nebunia sa . De dragostea trecută prin mii şi mii de obstacole. E iar aprilie şi soarele vibrează peste ei, nu mai e tâmp, privirile nu mai sunt pierdute-n asfalt ori zâmbetele ascunse.
Sunt doi ce se iubesc.
Şi umbra şi-a spulberat firele de nisip în marea acidă de lacrimi a muritoarei . Nu mai sunt necesare motive, predici .. nu mai e necesar nimic .. doar iubire .

Ea .. eu .. voi

Tot ce face ea e bine. Ea e perfectă, cu mici excepţii. Mai face năzbâtii, mai supără ori mai plânge, dar ea rămâne fiinţa perfectă în inima lor, în viziunea lor .. şi oriunde ar vedea ei cu ochii. E lumina ochilor mamei, mândria tatei, fericirea părinţilor . Exuberanţă, credinţă, bucurie-n suflet şi nimic rău în ea. Azi a desenat un zâmbet sictirit pe o foaie albă de hârtie. În stânga un soare vesel, şi în dreapta un fulger . El trăznea totul : copacii, maşinile, fiinţele .. întreg universul . Eu am desenat-o pe ea, în viziunea mea . Râs isteric conturat ca o linie abruptă, ochi senini şi goi şi păr zburlit. E ea, aşa o văd eu .
Dar se pare că văd greşit. Văd totul cu superficialitate. Văd prost şi strâmb. Ea nu-i aşa, ea-i copilul perfect. Ea-i bucură şi-i mândreşte. Eu îi supăr .. eu îi necăjesc şi-i fac de râs. Le e frică de mintea şi gândurile mele nocive. Le e teamă de ce-aş putea face pentru că ei niciodată nu m-au cunoscut.
Mereu pretind că ştiu totul despre persoana mea, defapt .. nimic nu e adevărat. Văd vopsea în ochii-mi, inimă rea şi seacă, zâmbet forţat şi nimic din ce şi-au dorit.
Hey, look .. I am not perfect. And I won’t be . Şi nu-mi doresc nici pe departe să fiu perfectă. Nu sunt o marionetă cu care să te joci, să-i îndoi mâinile, să-i prinzi părul după bunul tău plac ori să-l înveleşti aşa cum vrei tu. Să-l pui în pat la ora care vrei şi să-i spui să adoarmă instantaneu. Nu sunt aşa .. nu voi fi, şi dacă vreodată vor dori să fiu aşa, să caute în altă parte. Nu suntem pe o scenă de teatru, într-un anumit act în care totul trebuie să iasă după un scenariu. Cu actori proşti şi grăbiţi. Cu regie patetică.
Eu .. sunt eu. Aşa cum sunt . Dacă vrei să mă manipulezi sau să faci ce vrei din mine, ori să mă cunoşti “cel mai bine ” nu încerca, pentru că nu vei reuşi. Nici măcar eu nu mă cunosc ..

Prietenul adevarat ..

Prietenul adevărat e cel care nu te judecă,
E cel care ştie cine-ţi aduce lacrimile şi cine-ţi pictează zâmbetul.
E cel care e alături de tine în cele mai bune momente şi în cele mai oribile coşmaruri.
E acel care atunci când eşti trist, ştie să-ţi facă lacrimile să sece.

Prietenul adevărat e cel care ştie ce să-ţi spună pentru a-ţi da un vizor de speranţă.
E cel care ştie atunci când căzi să-ţi dea mâna,dar uneori te lasă să te ridici singur.
E acela care te cunoaşte şi nu vrea ori speră să te schimbi vreodată .
Te iubeşte pentru fiecare clipă petrecută alături de el, cu bune şi rele.
Şi e alături de tine pentru a-ţi bucura sufletul.
Prietenul adevărat e acela care ştie să ierte, dar şi să ceară iertare.

Cel ce nu te abandonează nicicând,
Ce-ţi face aripile să crească,
Care crede în tine înaintea nimănui.
E acela care-ţi spune adevărul indiferent cât de dur ar fi, pentru că urmează să te vindece şi să-ţi dea umărul sau.
Prietenul adevărat e o persoană care nu te lasă, nu te abandonează, nu te trădează. Nu e trufaş ori egoist. Răbdător şi iubitor. Sfătuitor şi mereu lângă tine.

Nu-l lasă să plece, căci la sfârşit e întuneric .. şi mult rece .