Arhivă pentru August, 2008

Mi-ajunge ..

Posted in Uncategorized on August 24, 2008 by untitleeed

Mi-ajunge cerul senin si razele de soare ce-mi patrund in suflet. Mi-ajung cateva zeci de zambete pentru o zi. Mi-ajunge parfumul si bataia ta pe umar, la fel ca stelele privite de pe un teren ratacit de baschet. Mi-ajunge ploaia ce-mi spala inima si marea ce-mi sareaza sufletul . Mi-ajunge ..

Anunțuri

Vama Veche

Posted in Uncategorized on August 24, 2008 by untitleeed

Vama Veche – Vama veche

Se poate sa fie zi…
Se poate sa fie noapte…
Se poate sa fie vara…
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa…mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche…
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche…
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi totï vom avea pereche.

hahah.

Posted in Uncategorized on August 24, 2008 by untitleeed

Adiiiiiiii: meduzo 😛
abstract vision.: moluscaaaa ;;)
Adiiiiiiii: furnicuta :X
abstract vision.: baltoaca pufoasa 😛
Adiiiiiiii: muerdeme
abstract vision.: muerete
Adiiiiiiii: matame
abstract vision.: serios ?

Zbantuiala.Sentimente.Vama Show

Posted in Uncategorized on August 20, 2008 by untitleeed

Duminica am fost la cel mai misto concert EVER in Braila . Pentru prima oara au concertat pe Faleza Dunarii, formatia mea preferata din Romania, Vama. A fost superb. Nu pot descrie in cuvinte atmosfera creata acolo, de catre fani, si de catre ei . In seara aia am fost alta, asta o pot confirma prietenele mele .. am trait fiecare vers, fiecare strofa, fiecare acord de chitara .. Au fost momente unice .

Mi-a placut enorm Hotel Cismigiu, a fost plin de sentimente, la fel cum si Dumnezeu nu apare la stiri, care banuiesc ca ne-a dat de gandit fiecaruia .. Pe sarma, o piesa foarte frumoasa, dar cea mai de suflet, pe care bineinteles ca nu o pot uita .. Epilog .

VAMA definitly rullz !!

Eternitate .

Posted in Uncategorized on August 19, 2008 by untitleeed

As vrea sa zbor departe, sa ma pierd in cerneala cazuta pe plapuma alba din Univers. Sa plutesc pe baloane de aer cu gust de ploaie si sa fur fiecare imagine cu contur ceresc. Sa scutur cu atata pofta si cruzime visele cu gust dulce de zahar, sa cada pe fruntea patata cu parfum de crini. Si cade, aud cum cade mireasma tacuta de prospetime si puritate in inima salciilor cu plete nebune. In piciorul naturii se ascunde arzator destinul omului care atarna pe razele soarelui lucid in adancul obisnuitului.

Cred fiecare miscare, fiecare palpait, aproape fiecare vis din haina ingusta, fiecare rabdare si numar pasii uzi care dispar odata cu rasaritul Se pierd in departare si cuvintele scrise pe peretii cu priviri eterne ce par a fi niste statui sculptate si desenate adanc in suflet odata cu trecerea timpului. Ne inecam in magie . Si de ce? De ce singuratatea musca din noi si ne indeparteaza de oameni, legandu-ne parca in sfoara, prizonieri . Nu e pacat sa risipim timpul ? M-am saturat sa tot alerg in abis fara sa gasesc o usa de iesire . M-am saturat de singuratate si de amintiri rebele ce ma chinuiesc clipa de clipa .

Vreau sansa de a zbura printre gandurile efemere, o sansa de a te desprinde de realitate. Nu e placut sa visezi ?sa patrunzi printre miile de ferestre intr`o lume nevazuta? Sa pasesti in taramuri de basm ? Inchid ochii intr-o liniste statornica care-mi alinta fata undeva departe ..

Inca o clipa ..

Calm before the storm .

Posted in Uncategorized on August 14, 2008 by untitleeed

Ploua .Picaturile reci de apa exilate`n abisul sufletului sunt ratacite ..

Hai sa mergem amandoi spre soare, alergand pe un pod subred . Fixeaza-ti privirea in a mea, si fa`o continuu . Ia-ma in brate si nu`mi da drumul . Strange-ma de mana pana cand oasele vor incepe sa se descopuma. Sa lasam ratiunea departe, pastreaza-ti inima in buzunar si hai la drum, nu privi in urma, sa fugim, departe !

Lasa ploaia sa cada peste noi .. lasa vantul sa ne mature gandurile, si soarele sa usuce ranile . Sa stergem urmele pasilor, sa uitam drumul, Sa privim rasaritul soarelui respirand vantul sacru al fiintelor noastre . Si spuma valurilor sa ne spele sufletul .

Sa ramanem doar noi .. noi doi .

Poveste .

Posted in Uncategorized on August 11, 2008 by untitleeed

El nu mai vazuse marea, nu stia si nu putea sa recunoasca luciul valurilor in ochii ei, mirosul marii ce-i acoperea pielea si forta curentilor in glas.
Ramase uimit de nisipul care ii mangaia usor talpile parca urandu-i bun venit, de valurile care tasneau si se incalecau ca niste cai naravasi. Toate acestea ii erau straine, nu stia ce sa creada, ce sa spuna asa ca si-a continuat plimbarea impreuna cu ea.
Razele soarelui nu mai mangaiau cerul, lui i se parea ca nisipul e ud. Ea? Ea stia marea… si marea o stia pe ea… Nisipul o mangaia fin incalzind-o chiar si atunci cand era ud, briza se juca in parul ei, valurile o purtam mereu spre locuri noi, marea ii canta un cantec din valuri, iar apa, pentru ea, nu era niciodata rece.
Se asezara pe nisip. El a facut o inimioara in jurul lor, a luat-o in brate, i-a soptit „te iubesc” si a strans-o mai tare. A plecat spunand ca vrea sa cunoasca marea. Ea ramasa singura s-a gandit pentru o clipa la viitor, s-a uitat in jur la inimioara ei care acum o gazduia numai pe ea si a suflat din greu. S-a uitat la el cum se juca in apa si cum stropii zburau in toate directiile. L-a strigat si l-a rugat sa se intoarca, el i-a spus ca ma ramane putin. Intoarse capul o secunda si cand s-a uita la mare el disparuse, ii disparusera si pasii de pe nisip. Nu mai era. L-a asteptat. L-a asteptat. Multe stele cazatoare i-au alunecat sub ochi insa n-a observat nici una, se gandea la el. Oare l-a visat? Oare era real? Oare era o fantasma? A stat pe plaja si pentru prima oara a privit cu indiferenta un rasarit. Totul era in ceata: culorile, formele, lumina.
A stat si a privit in gol in inimioara ei atat vreme. L-a asteptat. L-a asteptat. Cantecul marii ii parea din ce in ce mai trist. Cu fiecare ora, cu fiecare zi. Ea astepta. Val dupa val, rasarit dupa rasarit. In zadar incerca vantul s-o inveselasca, ea statea neclintita si privea in zare, in zadar marea i-a adus la picioare zeci de giuvaiere, in zadar au dansat valurile pentru ea cum nu o mai faucsera vreodata , in zadar nisipul ii tinea de cald ea nu simtea decat frigul din sufletul ei.
Val dupa val timpul trecea si in ochii ei nu ramasese decat un negru atat de palid si tot odata atat de viu. Ii era dor.
Corpul ii devenea din ce in ce mai rece, pielea din ce in ce mai palida, iar respiratia din ce in ce mai rara. In zadar incercau marea vantul si nisipul s-o ajute, ea astepta. Printre adieri ii auzea vocea, printre valuri ii zareste chipul. Alearga spre mare. In zadar nisipul ii ranea picioarele, in zadar vantul ii soptea sa nu se duca, in zadar apa s-a racit insuportabil, in zadar valurile incercau s-o intoarca din drum ea nu vroia, ea asteptase, ei ii era dor.
Si usor, usor rasuflarea i se stinse, ochii i se-nchisera….se zbatuse cu disperare sa ajunga la el.