Novembers .

Nu mai am aer nici pentru a-mi dori sfarsitul . Ma sufoc in ploaia inabusita, intr-o suferinta fara final . Simt o durere infinita, si un gol enorm ce iese din suspinele celor mai acide lacrimi . Azi, luna nu mai minte, azi stelele iti reflecteaza ochii, spun adevarul Azi e momentul cand simt ca trebuie sa-mi las sufletul sa ma conduca .Mi-e frica . De singuratate. De abisul singuratatii .Radiera ta mi-a sters zambetul tamp, si privirea pierduta mi-e fixata pe tine . Vreau sa te ucid, sa-ti arunc amagirea de pe fata, si sa te inec in amintirile ce timpul nu le poate sterge. Acum cosmarul de prezent vede ploaia lacrimilor, ce seaca cand se loveste de asfaltul incins. Fulgerele ii desfigureaza asteptarile, iar traznetul vesteste triumf.Nu mai pot iesi, mi-e frica de mine, de umbrele malitioase ce ma sting, de gandurile nocive care ma ataca . Totul e o iluzie murdara a ce-a fost odata si mi-e frica de cea in care ma transform.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: